Se afișează postările cu eticheta 1944. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 1944. Afișați toate postările

joi, 5 martie 2026

L-am intrebat pe Claude...

Analiza blogului „Bunicul meu"

Cine este autorul și ce caută?

Blogul este creat și administrat de Constantin Rusu, nepotul lui Gheorghe I. Enache. Acesta caută informații despre Gheorghe I. Enache (n. 1912, fiul lui Ioan și Paraschiva) din Lungești (GL, România), dispărut în 1944 din Basarabia, în contextul celui de-al Doilea Război Mondial.

Ce știm despre bunic?

Gheorghe I. Enache, fiul lui Ioan și Paraschiva, născut în 13 noiembrie 1912 la Lungești (județul Galați), era căsătorit cu Maria Enache (fosta Ciolan), cu care aveau 4 copii: Ion (n. 1938, decedat), Toader (n. 1940, d. 2021), Maria (n. 1942) și Petru (n. 1944). Cei care l-au cunoscut spuneau că era un om tare blând și sociabil, cu o față senină și mereu cu zâmbetul pe buze.

Povestea dispariției

În 1944, Gheorghe Enache și cumnatul său Petrache Ciolan însoțeau ca CFR-iști un tren de marfă în Basarabia (actuala Republică Moldova), unde au fost luați prizonieri de război și duși pe frontul din Odesa. După o perioadă au reușit să scape împreună cu Neculai Brehoi și s-au îndreptat spre casă. Ajunși la Prut, bunicului îi era frică să treacă apa, neștiind să înoate, și, cu toate insistențele celorlalți doi, s-a reîntors pe pământ basarabean. Acesta a fost ultimul moment în care a fost văzut — la scurt timp după despărțire s-a auzit un foc de armă.

Ce înregistrări despre el există în internet?

1. Monumentul Eroilor din Lungești — confirmat

Într-o postare din 29 aprilie 2025, în lista eroilor și martirilor celui de-al Doilea Război Mondial (1941–1945) din Lungești, apare Enache Gheorghe – fruntaș. Aceasta este singura înregistrare oficială identificabilă online, pe lista monumentului comemorativ local.

2. Hotărâre judecătorească de declarare judecătorească a morții

Din etichetele postărilor de pe blog reiese că familia a obținut o sentință civilă (dosar 1727/316/2019, sentința civilă 171/220, definitivă la 16.06.2020) de la Judecătoria Târgu Bujor (GL), prin care Enache I. Gheorghe a fost declarat oficial decedat.

3. MyHeritage

Blogul menționează că bunicul are un profil înregistrat în arborele genealogic de pe MyHeritage.ro, dar profilul nu este public în mod direct.

Ce baze de date ar trebui consultate în continuare?

Nu am găsit nicio înregistrare a lui Gheorghe Enache în bazele de date rusești de tip OBD Memorial sau Pamiat Naroda, ceea ce nu este surprinzător, deoarece el era civil CFR, nu militar, și autoritățile sovietice țineau evidența prizonierilor pe naționalități, nu pe țări de origine, iar prizonierii militari erau separați de divizia de producție a prizonierilor civili.

Surse pe care le recomand să le verifici direct:

  • ONCE (Oficiul Național pentru Cultul Eroilor) — au digitalizat date despre 2.805 militari ai Armatei române căzuți în captivitate pe teritoriul României sau al fostei URSS. Merită contactați direct la once.mapn.ro.
  • OBD Memorial (obd-memorial.ru) și Pamiat Naroda (pamyat-naroda.ru) — baze de date rusești cu prizonieri și morți din WW2, dar accesul poate fi limitat.
  • Arhivele Naționale ale României / Arhiva Ministerului Apărării Naționale — pentru dosare CFR din 1944.
  • Arhivele din Republica Moldova — dat fiind că dispariția a avut loc pe teritoriul actual al Republicii Moldova.

Concluzie

Gheorghe Enache apare online doar pe blogul familiei și pe lista monumentului eroilor din Lungești. Nu există (deocamdată) nicio înregistrare în bazele de date militare sovietice sau românești digitalizate public — ceea ce lasă deschisă întrebarea pe care o pune și nepotul: a murit lângă Prut sau a ajuns undeva în lagărele URSS?

joi, 16 august 2012

Cuvinte de inceput

In 1944, Gheorghe Enache (bunicu`) si cumnatul sau Petrache Ciolan (fratele bunicii, Maria Enache) insotesc ca CFR-isti un tren de marfa in Basarabia (actual Republica Moldova), unde sunt luati prizonieri de razboi si dusi pe frontul din Odesa. Dupa o perioada de timp reusesc sa scape (se pare ca evadeaza) impreuna cu Neculai Brehoi (un alt localnic, nu stiu daca s-au intalnit in lagar sau au fost toti 3 CFR-isti) si s-au indreaptat spre casa. Ajunsi la Prut, bunicului ii este frica sa treaca apa, nestiind sa inoate si, cu toate insistentele celor doi care ii promit ajutor, se reintoarce pe pamant basarabean. Aici s-au despartit cei 3 si este ultima data cand bunicul a fost vazut. La putin timp dupa despartire s-a auzit un foc de arma, spun cei doi care s-au intors acasa, presupunand ca bunicul ar fi fost surprins de o patrula. 

Cam asta-i povestioara! Probabil nu e unica nascuta din nebunia razboaielor "civilizate". Am vrea doar un raspuns: a fost curmata viata bunicului meu de acel foc de arma sau a ajuns undeva, aiurea, in nordurile URSS-ului, de unde n-a mai putut lua legatura cu familia? Poate isi aminteste cineva din urmasii celor care au fost pe acele meleaguri... Orice informatie va fi apreciata!
Multumesc!