Ruga pentru parinti

Cuvinte de inceput

In 1944, Gheorghe Enachi (bunicu`) si cumnatul sau Petrache Ciolan (fratele bunicii, Maria Enachi) insotesc ca CFR-isti un tren de marfa in Basarabia (actual Republica Moldova), unde sunt luati prizonieri de razboi. Dupa o perioada de timp reusesc sa scape (se pare ca evadeaza) impreuna cu Neculai Brehoi (un alt localnic, nu stiu daca s-au intalnit in lagar sau au fost toti 3 CFR-isti) si s-au indreaptat spre casa. Ajunsi la Prut, bunicului ii este frica sa treaca apa, nestiind sa inoate si, cu toate insistentele celor doi care ii promit ajutor, se reintoarce pe pamant basarabean. Aici s-au despartit cei 3 si este ultima data cand bunicul a fost vazut. La putin timp dupa despartire s-a auzit un foc de arma, spun cei doi care s-au intors acasa, presupunand ca bunicul ar fi fost surprins de o patrula. 

Cam asta-i povestioara! Probabil nu e unica nascuta din nebunia razboaielor "civilizate". Am vrea doar un raspuns: a fost curmata viata bunicului meu de acel foc de arma sau a ajuns undeva, aiurea, in nordurile URSS-ului, de unde n-a mai putut lua legatura cu familia? Poate isi aminteste cineva din urmasii celor care au fost pe acele meleaguri... Orice informatie va fi apreciata!
Multumesc!